Creşterea prepeliţelor
În România, prepeliţele au fost crescute şi selecţionate încă din anul 1960, în cadrul I.C.A.P.A.M. Baloteşti iar după 1990 creşterea prepeliţelor s-a extins în mici ferme private, exploatate mixt, atât pentru ouă cât şi pentru carne. Problema cu aceste ferme private a reprezentat-o comercializarea produselor care de obicei avea loc în condiţii necorespunzătoare. Însă după anul 2000, în momentul în care reţelele de hypermarket-uri au început să se extindă, acestea au preluat şi comercializarea conform standardelor normale a produselor de prepeliţă.
Există la noi în ţară câteva oportunităţi reale de creştere a prepeliţelor datorită cererii crescute de ouă de prepeliţă care tind să le înlocuiască pe cele de găină. În cadrul acestor oportunităţi avem câteva sisteme moderne şi eficiente de obţinere a ouălor: Ferma mixtă pentru ouă - carne; Ferma specializată pe producţia de carne şi Ferma profilată pe producerea de ouă.
Avem de asemenea anumite etape care corespund organizării microfermei de prepeliţe care sunt obligatorii pentru dezvoltarea unei astfel de crescătorii. Aceste etape pot fi diferite în contextul unor sisteme cum ar fi următoarele: Sistem de exploatare la baterii şi Crescătoriile de casă (familiale).
În ceea ce priveşte constrângerile care pot apărea în cazul creşterii prepeliţelor în România, putem afirma că există două cauze principale pentru care mulţi crescători au renunţat la creşterea acestora: tehnologia de creştere şi sistemul de valorificare al ouălor.
Totuşi ţinând cont de calităţile nutritive ale oului de prepeliţa putem spune că piaţa actuală din România este în creştere şi totodată va asigura surse de profit pentru micii crescători.
Istoria prepeliţei în lume şi în România
Prepeliţa (Coturnix coturnix)
este o pasăre călătoare din ordinul Galiformae, care trăieşte şi în
ţara noastră în câmpii deschise, din primăvară până toamna. Specii şi
subspecii ale genului Coturnix sunt originare din toate continentele,
mai puţin din America (2 Howes, J.R.).
Prepeliţa comună (Coturnix coturnix) aparţine ordinului Phasianidae, alături de potârniche şi fazan.
Unele dintre ele, coturnix coturnix sau prepeliţele comune sunt păsări migratoare din Asia, Africa şi Europa (3 Katunuma N., Kido H.).
O anumită subspecie care a migrat între Asia şi Europa, a fost crescută în captivitate pentru prima dată în China, fiind crescute ca păsări de companie cântătoare. Prepeliţele domesticite au fost duse dinspre China spre Japonia (1 Houston D.C.).
Deşi prepeliţele europene migrau înspre sud, fiind prinse uşor după călătoria extenuantă, scrierile biblice şi egiptene nu conţin date cu privire la creşterea lor în captivitate (4 Miller, S. M., A. Kato, and S. Nakai).
La începutul secolului nostru, producţia la prepeliţă a fost orientată atât pentru carne cât şi pentru ouă.În timpul celui de-al doilea război mondial, prepeliţa aproape că a încetat să mai fie crescută, de-abia după anul 1960 s-a înregistrat un reviriment în creşterea acestei specii. În prezent, în Japonia, producţia de carne de prepeliţă se află pe locul doi după cea de carne de găină. În Europa, prepeliţa domestică a fost importată cu 60 ani în urmă, în special, în România cu 25 de ani în urmă. Şuşa franceză de prepeliţe, care a fost importată şi în România, are o greutate corporală la vârsta de adult de aproximativ 150 g (femela) şi de 120 g (masculul) (7 Mohmond, T. H. and T. H.’Coleman).
